Învingerea acuzatorului

După cele spuse până acum ne putem întoarce să-l înfruntăm pe dușman, căci mai există un alt aspect al Sângelui, care este îndreptat înspre diavolul. Cea mai strategică activitate a diavolului în zilele acestea este aceea de acuzator al fraților (Apoc. 12:10), și în acest rol Domnul nostru îl înfruntă cu lucrarea Sa specială de Mare Preot ”prin propriul Său sânge” (Evrei 9:12).

Cum operează atunci Sângele împotriva Satanei? El face acest lucru punându-L pe Dumnezeu de partea omului, împotriva lui Satana. Căderea a adus cu sine o stare de lucruri înăuntrul omului care i-a oferit Satanei un punct de sprijin în el, ca urmarea că Dumnezeu a fost obligat să Se retragă. Omul este acum afară din grădină – dincolo de raza de atingere a gloriei lui Dumnezeu (Rom. 3:23) – deoarece el este lăuntric înstrăinat de Dumnezeu. Din cauza a ceea ce a făcut omul, există acum în el ceea ce – până când va fi îndepărtat – Îl face pe Dumnezeu moralicește incapabil să-l apere. Dar Sângele îndepărtează bariera aceea și îl redă pe om lui Dumnezeu și pe Dumnezeu omului. Omul este favorizat acum, și deoarece Dumnezeu este de partea lui, el îl poate înfrunta pe Satan fără frică.

Exită o traducere foarte bună a versetului 7 din prima epistolă a lui Ioan: ”Sângele lui Isus Christos, Fiul Său, ne curăță de fiecare păcat” (I Ioan 1:7). Nu este exact ”toate păcatele”, în sens general, ci fiecare păcat, bucată cu bucată. Ce înseamnă aceasta? Dumnezeu este în lumină, și cum noi umblăm cu El în lumină, totul este expus și deschis acelei lumini, așa încât Dumnezeu le poate vedea pe toate – și totuși sângele este în stare să ne curețe de fiecare păcat. Ce curățire!

Unii dintre noi, copleșiți de propria noastră slăbiciune, poate că am fost uneori ispitiți să credem că există păcate care sunt aproape de neiertat. Să ne reamintim cuvântul: ”Sângele lui Isus Christos, Fiul Său, ne curăță de fiecare păcat”. Păcate mari, păcate mici, păcate care poate sunt foarte negre și păcate care par a nu fi așa de negre, păcate despre care eu cred că pot fi iertate și păcate care mi se par de neiertat, orice păcat, conștient sau inconștient, amintit sau uitat, este inclus în cuvintele acestea: ”fiecare păcat”.

De vreme ce Dumnezeu, văzându-ne toate păcatele în lumină, poate să le ierte pe baza Sângelui, ce temei de acuzare mai are diavolul? Diavolul ne poate acuza înaintea Lui, dar ”dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră?” (Rom. 8:31). Dumnezeu îi arată Sângele Fiului Său iubit. Este răspunsul suficient împotriva căruia diavolul nu mai are nici un drept de apel. ”Cine va aduce învinuire împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care îndreptățește! Cine este cel ce condamnă? Christos este Cel care a murit, dar mai mult, care a înviat, care și este la dreapta lui Dumnezeu, care și mijlocește pentru noi!” (Rom. 8:33-34). În felul acesta Dumnezeu îi răspunde la fiecare provocare.

Astfel că ajungem și aici să vedem nevoia noastră de a recunoaște absoluta suficiență a prețiosului sânge. ”Dar Christos, venit ca Mare Preot… cu propriul Său Sânge, a intrat odată pentru totdeauna în Sfânta sfintelor, după ce a dobândit o răscumpărare veșnică” (Evrei 9:11-12). El a fost odată Răscumpărător. De mai bine de două mii de ani El este Mare Preot și Avocat. El stă acolo în prezența lui Dumnezeu și ”este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre” (I Ioan 2:1-2). Observați cuvintele din Evrei 9:14: ”Cu cât mai mult Sângele lui Christos… va curăți conștiința noastră”. Ele subliniază suficiența lucrării Sale. Este destul pentru Dumnezeu.

Care trebuie să fie deci atitudinea noastră față de cel rău? Acest lucru este important, deoarece el nu ne acuză numai înaintea lui Dumnezeu, ci și în conștiința noastră. ”Tu ai păcătuit și continui să păcătuiești. Ești slab și Dumnezeu nu mai poate avea nimic de a face cu tine”. Acesta este argumentul lui. Și tentația noastră este să privim înăuntru și, în vederea auto-apărării, să încercăm să găsim în noi înșine, în simțurile noastre sau în comportamentul nostru, un anumit temei să credem că diavolul nu are dreptate. Sau, suntem ispitiți să admitem neajutorarea noastră și, căzând în extrema cealaltă, să cădem în deprimare și desnădejde. Astfel, acuzarea devine una dintre cele mai puternice și mai eficace arme ale diavolului. El arată cu degetul spre păcatele noastre și încearcă să ne acuze cu ele înaintea lui Dumnezeu. Dacă îi acceptăm acuzațiile ne prăbușim imediat.

Acum, motivul pentru care noi acceptăm așa de ușor acuzațiile lui este că noi încă sperăm să avem o anumită îndreptățire a noastră proprie. Temeiul speranței noastre este greșit. Cel rău a reușit să facă să ne uităm într-o direcție greșită. De aceea el câștigă, făcându-ne fără efect. Dar dacă noi am învățat să nu ne punem niciodată încrederea în natura noastră coruptă, nu ne vom mira că am păcătuit, căci natura coruptă tocmai aceasta face. Pentru că încă nu am ajuns să ne cunoaștem adevărata natură și să vedem cât de neputincioși suntem, și de aceea mai avem încă speranță în noi înșine, cu rezultatul că, atunci când diavolul vine și ne acuză, noi ne prăbușim.

Dumnezeu este în stare să Se ocupe de păcatele noastre; dar El nu se poate ocupa cu un om aflat sub acuzare, deoarece un astfel de om nu se încrede în Sânge. Sângele vorbește în favoarea lui, dar, în loc de aceasta, el își pleacă urechea la diavolul. Christos este Avocatul nostru, dar noi, acuzații, stăm de partea acuzatorului. Noi n-am recunoscut că numai Dumnezeu îi poate răspunde acuzatorului, și că prin prețiosul sânge El deja a făcut aceasta.

Mântuirea noastră constă în a privi la Domnul Isus și în a vedea că Sângele Mielului a rezolvat întreaga situație creată de păcatele noastre. Aceasta este temelia sigură pe care stăm noi. Nu trebuie niciodată să încercăm să-i răspundem diavolului cu buna noastră purtare, ci totdeauna cu Sângele lui Isus. Da, noi suntem păcătoși, dar, Dumnezeu fie lăudat, sângele ne curăță de fiecare păcat. Dumnezeu se uită la Sângele prin care Fiul Său a răspuns acuzării și diavolul nu mai are temei de atac. Numai credința noastră în prețiosul Sânge și refuzul nostru de a ne lăsa mișcați de pe această poziție pot aduce la tăcere acuzațiile lui și îl pot pune pe fugă (Rom. 8:33-34) și așa va fi până la sfărșit (Apoc. 12:11).

Anunțuri