Accesul credinciosului la Dumnezeu

Sângele L-a satisfăcut pe Dumnezeu; el trebuie să ne satisfacă și pe noi. El are prin urmare o a doua valoare, care este îndreptată către om, către curățirea conștiinței noastre. Când mergem la epistola către evrei descoperim că Sângele face lucrul acesta. Noi trebuie să avem ”inimile curățite de o conștiință rea” (Ev. 10:22).

Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că ceva intervenea între mine și Dumnezeu și drept rezultat al acestui lucru eu aveam o conștiință rea ori de câte ori căutam să mă apropii de El. Asta îmi reamintea neîncetat de bariera care stătea între mine și El. Dar acum, prin lucrarea Sângelui prețios, înaintea lui Dumnezeu s-a efectuat ceva nou, care a îndepărtat bariera, și Dumnezeu mi-a făcut cunoscut aceasta în Cuvântul Său. Când eu am crezut și am acceptat aceasta, conștiința mea a fost dintr-o dată limpezită și sentimentul meu de vinovăție îndepărtat, și eu nu mai am o conștiință rea față de Dumnezeu.

Fiecare dintre noi știe cât de prețios lucru este să ai o conștiință liberă de vinovăție în legăturile noastre cu Dumnezeu. O inimă plină de credință și o conștiință curată de orice acuzare ne sunt ambele egal de esențiale, întrucât ele sunt interdependente. De îndată ce simțim că conștiința noastră este tulburată, credința noastră alunecă pe nesimțite, se topește, și noi știm îndată că nu mai putem da față cu Dumnezeu. Pentru a fi deci în permanență în relații bune cu Dumnezeu, noi trebuie să cunoaștem valoarea prezentă și permanentă a Sângelui. Dumnezeu ține socoteli foarte exacte și prin Sânge noi putem în fiecare zi, în fiecare ceas, în fiecare minut să ne apropiem de El. El nu își pierde niciodată eficacitatea sa în a fi temeiul nostru de acces, cu condiția să ne sprijinim pe el. Când noi intrăm în Locul preasfânt, pe ce temei îndrăznim noi să intrăm, dacă nu prin Sânge?

Dar eu vreau să mă întreb pe mine însumi, îmi caut eu într-adevăr drumul înspre prezența lui Dumnezeu prin Sânge sau prin altceva? Ce înțeleg eu când zic ”prin Sânge”? Eu înțeleg pur și simplu că îmi recunosc păcatele, că mărturisesc că am nevoie de curățire și de ispășire și că eu vin la Dumnezeu pe baza lucrării îndeplinite a Domnului Isus. Eu mă apropii de Dumnezeu numai pe meritul Lui și niciodată pe baza realizărilor mele; niciodată, de exemplu, pe temeiul faptului că am fost deosebit de amabil sau de răbdător cu cineva astăzi sau că am făcut ceva pentru Domnul azi dimineață. Eu trebuie să vin pe calea Sângelui de fiecare dată. Ispita pentru atât de mulți dintre noi, atunci când încercăm să ne apropiem de Dumnezeu este să ne gândim că deoarece Dumnezeu S-a ocupat de noi – pentru că a luat măsuri ca să ne aducă mai aproape de Sine Însuși și ne-a învățat mai profund lecțiile Crucii – prin aceasta El ne-ar fi fixat noi standarduri, și că numai atingându-le pe acestea am putea avea o conștiință limpede înaintea lui. Nu ! O conștiință limpede nu se bazează niciodată pe o realizare a noastră; ea se poate baza numai pe lucrarea lui Isus de vărsare a Sângelui Său.

Unii dintre noi gândesc cam așa: ”Astăzi am fost ceva mai atent; astăzi m-am purtat ceva mai bine; azi dimineață am citit Cuvântul lui Dumnezeu într-un mod mai cald, astfel că azi mă pot ruga mai bine!” Sau în felul acesta: ”Astăzi am avut un mic necaz în familie; am început ziua foarte abătut și posac; nu mă simt prea strălucit acum; mi se pare că ceva nu este în regulă; de aceea drumul nu mi-e deschis pentru a mă apropia de Dumnezeu”.

Care este la urma urmei, temeiul tău de apropiere de Dumnezeu? Vii tu la El pe temeiul nesigur al simțurilor tale, al sentimentului că ai realizat ceva astăzi pentru Dumnezeu? Sau se bazează apropierea ta pe ceva mult mai sigur, și anume, pe faptul că a fost vărsat Sângele și că Dumnezeu privește la Sângele acela și este satisfăcut? Desigur, dacă Sângele acela ar putea suferi cumva vreo schimbare, temeiul apropierii tale de Dumnezeu ar putea fi mai puțin demn de încredere. Dar Sângele nu s-a schimbat niciodată și nici nu se va schimba vreodată. Apropierea ta de Dumnezeu este prim urmare totdeauna în îndrăzneală; și această îndrăzneală a ta este prin Sânge și niciodată prin realizări personale. Oricare ar fi măsura realizărilor tale de azi, de ieri sau de alaltăieri, îndată ce te îndrepți în mod conștient înspre Locul preasfânt, trebuie îndată să te sprijinești pe temelia sigură și unică a Sângelui vărsat. Că ai avut o zi bună sau o zi rea, că ai păcătuit în mod conștient sau nu, temeiul tău de apropiere este întotdeauna același – Sângele lui Christos. Faptul că Dumnezeu acceptă acel Sânge este temeiul pe care poți tu intra și nu există altul.

Așa cum se întâmplă cu multe alte fațete ale experienței noastre creștine, această chestiune a accesului la Dumnezeu are două faze, una inițială și una progresivă. Prima ne este prezentată în Efeseni 2, iar a doua în Evrei 10. Inițial, intrarea noastră la Dumnezeu ne-a fost asigurată prin sânge, căci noi am fost ”apropiați prin Sângele lui Christos” (Ef. 2:13). Dar după aceasta, temeiul nostru de acces continuu este tot prin sânge, căci apostolul ne îndeamnă ”Având deci… îndrăzneală pentru intrarea în Sfânta sfintelor prin Sângele lui Isus… să ne apropiem” (Evrei 10:19, 22). La început eu am fost apropiat prin Sânge, și pentru a continua în această relație nouă eu vin de fiecare dată prin același Sânge. Asta nu înseamnă că eu am fost mântuit pe o anumită bază și pe urmă îmi păstrez părtășia pe o altă bază. Vei zice: ”Aceasta este foarte simplu; este ABC-ul Evangheliei”. Da, dar problema cu mulți dintre noi este că ne-am îndepărtat de la acest ABC. Noi am crezut că am progresat și că ne-am putea lipsi de el, dar niciodată nu putem face așa. Nu, apropierea mea inițială este prin Sânge, și ori de cîte ori vin înaintea Lui este în același fel. Și până la sfârșit va fi întotdeauna și numai pe temeiul prețiosului Sânge.

Aceasta nu înseamnă deloc că am fi liberi să ducem o viață nepăsătoare. Vom vedea pe parcurs… Pentru moment însă, să fim satisfăcuți cu Sângele, că el există și că ne este de-ajuns.

Poate că suntem slabi, dar faptul că ne uităm la slăbiciunea noastră nu ne va face niciodată tari. Nu încercând să simțim părere de rău și făcând penitență ne va ajuta să fim ceva mai sfinți. Nu vom găsi ajutor în aceasta, de aceea să avem îndrăzneală în apropierea noastră pe baza Sângelui: ”Doamne, eu nu cunoasc pe deplin care este valoarea Sângelui, dar știu că pe Tine sângele Te-a satisfăcut; așa că Sângele îmi este destul și este singurul meu argument. Văd acum că dacă am progresat într-adevăr, dacă am realizat ceva sau nu, aceasta nu contează aici. Ori de cîte ori vin în fața Ta, eu vin întotdeauna pe temeiul prețiosului Sânge”. Atunci conștiința noastră este într-adevăr curată înaintea lui Dumnezeu. Nicio conștiință nu poate fi curată în afara Sângelui. Sângele este cel care ne dă îndrăzneala.

N-ar mai fi trebuit să aibă conștiență de păcate”, acestea sunt zguduitoarele cuvinte din Evrei 10:2. Noi suntem curățiți de orice păcat; și putem repeta cu adevărat, odată cu Pavel, cuvintele lui David; ”Fericit este bărbatul căruia Domnul nu-i trece cu nici un chip în socoteală păcatul” (Romani 4:8).

Anunțuri