Toți au păcătuit” – Romani 3:23.

Dar Dumnezeu Își dovedește dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Christos a murit pentru noi. Cu mult mai mult deci, fiind îndreptățiți acum în sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânie” – Romani 5:8-9.

Fiind îndreptățiți, în dar, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Christos Isus, pe care Dumnezeu L-a înfățișat jertfă de ispășire, prin credință, prin sângele Lui, spre arătarea dreptății Lui, din pricina trecerii cu vederea a păcatelor săvârșite mai înainte, prin îngăduința lui Dumnezeu, pentru arătarea dreptății Lui în vremea de acum, astfel încât El să fie drept și să îndreptățească pe cel ce este din credința în Isus” – Romani 3:24-26.

Dumnezeu spune: ”Toți sunt sub păcat”; Omul are o barieră în calea părtășiei cu Dumnezeu și aceasta produce în el un puternic sentiment de vinovăție – înstrăinare față de Dumnezeu. Aici omul spune, cu ajutorul conștiinței trezite: ”Am păcătuit” – Luca 15:18; Diavolul are un temei de a ne învinui înaintea lui Dumnezeu, în timp ce sentimentul nostru de vinovăție îi dă temei să ne învinuiască în inimile noastre; așa încât, învinuitorul fraților (Ap. 12:10) este cel care spune acum: ”Ați păcătuit”.

Pentru a ne răscumpăra deci și pentru a ne readuce în planul lui Dumnezeu, Domnul Isus trebuia să facă ceva cu aceste trei probleme: a păcatului, a vinovăției și a învinuirii diavolului împotriva noastră. Întâi trebuia să Se ocupe de păcatele noastre, și lucrul acesta a fost făcut prin Sângele scump al lui Christos. Trebuia apoi să se ocupe de vinovăția noastră, apoi conștiința noastră vinovată să fie împăcată prin arătarea valorii acelui Sânge. În sfârșit, trebuia înfruntat atacul dușmanului și trebuia să se răspundă învinuirilor lui. În Scriptură ni se arată că Sângele lui Christos operează cu eficacitate în toate aceste trei direcții: către Dumnezeu, către om și către Satana.

Sângele este prima dată pentru Dumnezeu

Sângele este pentru ispășire și are de a face mai întâi cu poziția noastră înaintea lui Dumnezeu. Avem nevoie de iertare pentru păcatele pe care le-am comis, ca să nu ajungem sub judecată; și ele sunt iertate nu pentru că Dumnezeu trece cu vederea ceea ce am făcut, ci pentru că El vede Sângele. Sângele nu este deci în primul rând pentru noi, ci pentru Dumnezeu. Dacă vreau să înțeleg valoarea Sângelui, trebuie să accept evaluarea lui Dumnezeu pe care o face despre el. Dacă nu cunosc ceva despre valoarea dată de Dumnezeu Sângelui, nu voi ști niciodată care este valoarea lui pentru mine. Numai când Duhul Sfânt mi-a făcut cunoascută valoarea pe care o dă Dumnezeu Sângelui lui Christos intru eu în beneficiul efectului lui și descopăr cât de prețios este el într-adevăr pentru mine.

În Cortul Întâlnirii, de Ziua Ispășirii, era îndeplinit doar un singur act, și anume, prezentarea sângelui înaintea lui Dumnezeu ca ceva pe care El l-a acceptat, ceva în care El a putut găsi satisfacție. Era o învoială între marele preot și Dumnezeu în Sanctuar, departe de ochii oamenilor care urmau să beneficieze de ea.

În Exod 12-13 vărsarea sângelui Mielului pascal în Egipt a fost pentru răscumpărare. Sângele a fost pus pe pragul de sus și pe amândoi stâlpii ușii, în timp ce carnea mielului a fost mâncată în casă. Dumnezeu a văzut sângele și a trecut de ei, mai departe. Au fost sub protecția perfectă a sângelui.

Dumnezeu este satisfăcut

Adolescenții și tinerii trec prin probleme serioase când nu înțeleg problema ispășirii. Ca necredincioși se poate să fi fost cu totul nederanjați de conștiința noastră, până când Cuvântul lui Dumnezeu a început să ne trezească. Conștiința noastră era moartă, și cei cu conștiința moartă nu sunt cu siguranță de nici un folos lui Dumnezeu. Dar mai târziu, când am crezut, conștiința noastră trezită poate să devină atât de sensibilă încât să constituie o adevărată problemă pentru noi. Sentimentul păcatului și al vinovăției poate deveni atât de puternic, atât de groaznic, încât aproape să ne paralizeze, făcându-ne să pierdem din vedere adevărata eficacitate a Sângelui. Ni se pare că păcatele noastre sunt atât de reale, și un anumit păcat ne poate tulbura de atâtea ori, încât ajungem la punctul în care ne vedem păcatele mai mari decât Sângele lui Christos.

Tot necazul cu noi este din cauză că noi încercăm să-l simțim; noi încercăm să‑i simțim valoarea și să estimăm în mod subiectiv ce este Sângele pentru noi. Noi n-o putem face, căci nu în felul acesta lucrează el. Sângele este înainte de toate pentru ca Dumnezeu să-L vadă. Apoi, noi trebuie să acceptăm valoarea pe care i-o dă Dumnezeu. Făcând așa, ne vom găsi mântuirea. Dacă, dimpotrivă, încercăm să o apreciem prin sentimentele noastre, nu obținem nimic; rămânem în întuneric. Este o chestiune de credință în Cuvântul lui Dumnezeu. Noi trebuie să acceptăm că Sângele Îi este scump lui Dumnezeu deoarece El spune că este așa (1 Pet. 1:18-19). Dacă Dumnezeu poate accepta Sângele ca pe o plată pentru păcatele noastre și ca preț al răscumpărării noastre, atunci noi putem rămâne asigurați că datoria a fost plătită. Dacă Dumnezeu este satisfăcut cu Sângele, atunci înseamnă că sângele trebuie să fie acceptabil. Aprecierea pe care o facem noi Sângelui nu poate decât să corespundă celei a lui Dumnezeu – nici mai mult, nici mai puțin. El este sfânt și drept și are dreptul să spună că Sângele este acceptabil în ochii Săi și că L-a satisfăcut pe deplin.

Anunțuri